Da, ai auzit bine. Nu imi este dor si nu-mi mai este de mult. Cam de atunci de cand mi-ai secat sufletul si apoi, dupa atatia ani impreuna, m-ai inlocuit dupa doar doua zile. De ce? Pentru ca nu puteai trai singur. Corect, dupa atatia ani impreuna era de-a dreptul imposibil sa traiesti singur. Oare am fost absurda? Ma intreb acum, acum cand, cum spuneam, nu-mi mai este dor de tine.
Stii ma gandeam ca daca as povesti despre relatia noastra poate ca multe femei s-ar gandi ce re
latii minunate au, poate multi barbati m-ar compatiti sau ar crede ca toleranta mea este excesiva. Si poate ca asa si este sau mai curand, asa era. Astazi sunt o alta femeie, complet diferita de cea pe care ai ranit-o, ai tradat-o si ai umilit-o tu. sa fii tu de vina? Sa stii ca nu mai cred asta, eu sunt cea care ti-a permis, eu sunt cea care a trait calvarul, pentru ca am vrut sau pentru ca nu stiam ca se poate si altfel. Si in situatia mea de atunci sunt multe femei. Femei care traiesc de prea multi ani intr-o relatie, care nu stiu ca exista viata dupa si inca ce viata, femei care il iubesc pe barbatul ala mai mult decat se iubesc pe ele, mai mult decat viata lor si care cred ca se sfarseste universul daca el va pleca.
Dar nu este asa, eu am supravietuit si mai mult decat atat, traiesc o viata frumoasa, fara tine!
Stiu ca si viata ta este frumoasa, atat de frumoasa pe cat iti doresti tu si femeia cu care m-ai schimbat. A fost ca la magazin, mergi si dai inapoi o masina “batrana” ca si primesti la schimb” una cu multi ani mai tanara si platesti o diferenta. Oare la tine care a fost diferenta? Ai platit-o sau urmeaza sa o platesti? Probabil ca o platesti in fiecare zi, din pacate. Pentru ca nu iti vreau rau in ciuda a ceea ce mi-ai oferit. Nu vreau nimic in schimbul suferintei, in schimbul lacrimilor, in schimbul noptilor nedormite, in schimbul imilintei si al tradarii. Chiar nu vreau nimic. Am invatat datorita tie sa-mi iau ce vreau de la viata, am invatat sa nu mai fiu dependenta, am invatat sa fiu egoista, am invatat sa nu mai renunt la nimic in favoarea unui barbat. Am invatat sa ma descurc, sa zambesc fara tine, sa traiesc fara tine, si mai presus de toate am evoluat fara sa-mi amintesti tu zilnic ca nu o sa pot face nimic.
Sunt o femeie minunata si asta datorita tradarii tale. Poate ca nu era chiar necesar sa-mi faci atatea, mai simplu era sa-mi spui ca nu ma mai vrei. Scapam mai ieftin si tu si, mai ales, eu. Dar poate si eu am fost oarba si nu am vrut sa vad ceea ce era evident. Oricum iti multumesc…si nu sunt ironica, asa cum, probabil, crezi.
