Da, ai auzit bine. Nu imi este dor si nu-mi mai este de mult. Cam de atunci de cand mi-ai secat sufletul si apoi, dupa atatia ani impreuna, m-ai inlocuit dupa doar doua zile. De ce? Pentru ca nu puteai trai singur. Corect, dupa atatia ani impreuna era de-a dreptul imposibil sa traiesti singur. Oare am fost absurda? Ma intreb acum, acum cand, cum spuneam, nu-mi mai este dor de tine.
Stii ma gandeam ca daca as povesti despre relatia noastra poate ca multe femei s-ar gandi ce re
latii minunate au, poate multi barbati m-ar compatiti sau ar crede ca toleranta mea este excesiva. Si poate ca asa si este sau mai curand, asa era. Astazi sunt o alta femeie, complet diferita de cea pe care ai ranit-o, ai tradat-o si ai umilit-o tu. sa fii tu de vina? Sa stii ca nu mai cred asta, eu sunt cea care ti-a permis, eu sunt cea care a trait calvarul, pentru ca am vrut sau pentru ca nu stiam ca se poate si altfel. Si in situatia mea de atunci sunt multe femei. Femei care traiesc de prea multi ani intr-o relatie, care nu stiu ca exista viata dupa si inca ce viata, femei care il iubesc pe barbatul ala mai mult decat se iubesc pe ele, mai mult decat viata lor si care cred ca se sfarseste universul daca el va pleca.
Dar nu este asa, eu am supravietuit si mai mult decat atat, traiesc o viata frumoasa, fara tine!
Stiu ca si viata ta este frumoasa, atat de frumoasa pe cat iti doresti tu si femeia cu care m-ai schimbat. A fost ca la magazin, mergi si dai inapoi o masina “batrana” ca si primesti la schimb” una cu multi ani mai tanara si platesti o diferenta. Oare la tine care a fost diferenta? Ai platit-o sau urmeaza sa o platesti? Probabil ca o platesti in fiecare zi, din pacate. Pentru ca nu iti vreau rau in ciuda a ceea ce mi-ai oferit. Nu vreau nimic in schimbul suferintei, in schimbul lacrimilor, in schimbul noptilor nedormite, in schimbul imilintei si al tradarii. Chiar nu vreau nimic. Am invatat datorita tie sa-mi iau ce vreau de la viata, am invatat sa nu mai fiu dependenta, am invatat sa fiu egoista, am invatat sa nu mai renunt la nimic in favoarea unui barbat. Am invatat sa ma descurc, sa zambesc fara tine, sa traiesc fara tine, si mai presus de toate am evoluat fara sa-mi amintesti tu zilnic ca nu o sa pot face nimic.
Sunt o femeie minunata si asta datorita tradarii tale. Poate ca nu era chiar necesar sa-mi faci atatea, mai simplu era sa-mi spui ca nu ma mai vrei. Scapam mai ieftin si tu si, mai ales, eu. Dar poate si eu am fost oarba si nu am vrut sa vad ceea ce era evident. Oricum iti multumesc…si nu sunt ironica, asa cum, probabil, crezi.
Articole Etichetate ‘tu
Inca te mai caut
…si inca te mai astept, desi tu stii ca am renuntat. As fi vrut sa am puterea sa uit ca te-am cunoscut si sa uit ce am trait cu tine dar imi este imposibil. Afara miroase a tine, a nopti de vara, a povesti despre fosti si despre foste, a iluzii desarte ce, din pacate, nu dispar o data cu venirea diminetii. Nu stiu daca eu te-am investit cu tot ceea ce iubesc si admir la tine, nu stiu daca o relatie intre noi ar supravietui, habar nu am…dar stiu ca nu-mi da pace gandul sau poate speranta ca “ceea ce s-a intamplat de doua ori se va intampla cu siguranta si a treia oara”.
Inca te caut in fiecare barbat pe care il intalnesc si in fiecare dintre cei, putini, carora le permit sa se apropie de mine. Cateva zile imi pare ca te-am uitat dar apoi imi reapari in minte mai viu ca niciodata si magia dispare.
Dar ma mai si gandesc ca poate am avut clipa mea, momentul meu de care nu am stiut sa profit, am fost rece, distanta, am calculat totul….asa cum sunt eu de ceva vreme…sunt produsul experientelor nu tocmai fericite pe care le-am trait. Poate ne-am intalnit prea devreme sau prea tarziu…macar daca te-ai insura sau ai deveni tata. Asa ar fi mult mai simplu, as inceta sa ma mai gandesc, as inceta sa te mai divinizez. Macar de-ai pleca, de-ai face orice sa nu mai fi atat de aproape…esti in capatul celalalt al orasului dar chiar si asa distanta este mult prea mica sa poata sterge amintirea ta. Bine, macar, ca nu-mi mai vizitezi visele. Desi sincera sa fiu preferam sa o mai faci, asa imi erai aproape macar atunci cand dormeam.
Am vrut
Am vrut sa-ti scriu tie dar am fumat o tigare si m-am gandit ca poate ar fi mai bine sa-ti scriu aici, aici nu va sti nimeni, doar eu si sufletul meu mistuit de atata dor….
Nu ne-am vazut din februarie si nu am vorbit de la inceputul lui aprilie, imi lipsesti… mult, dar nu pot sa te sun… e prea tarziu si maine nu am sa mai am curaj sau poate ma voi trezi din betia simturilor si am sa fiu din nou asa cum sunt, orgolioasa.
Afara miroase a noapte de vara, este al doilea an in care miroase “a tine” si tu esti tot departe. Ma intreb cate femei pot iubi doi ani la rand o iubire imposibila. Da, este corect, iubesc o iubire imposibila…este imposibila pentru ca asa vrei tu., sau ca sa te citez pentru ca sunt prea normala.
Mi-e ciuda ca nu pot sa trec peste tine, ca nu pot sa merg mai departe, sunt blocata si nu-mi dai cheia sa ma eliberez. Nu intelegi, nu-i asa?
Ce ironie, cum ai putea sa ma ti inchisa cand tu nici nu ma doresti, ma cunosti dar nu vrei sa ma vezi ca femeie, sunt femeia care pune intrebari inteligente.
Dar sunt femeie, femeia care te iubeste si pentru care esti deja eroul ei, nu trebuie sa ma faci nimic, doar sa existi…..
Pacat ca pentru tine nu este de ajuns, pacat de mine ca nu ma pot rupe, pacat de sufletul meu ca inca sunt aici, legata de tine si ma hranesc cu gandul ca nimic nu te egaleaza.
Mi-e ciuda ca nu am curajul de ati scrie sau de a te suna dar la ce bun pentru ca ochii cu care ma vezi tu nu sunt ochii cu care vezi in realitate. Ce conteaza sau cui ii pasa, totul trece, tu, eu, noi, iubirea…totul se duce numai ca pentru noi timpul trece diferit… tu te raportezi la ea, eu ma raportez la tine… tu astepti, eu te astept.. tu speri, eu mai sper… eu aici…tu acolo, despartiti de atatea intersectii, dar doar de cativa kilometri si de un parc….eu gandindu-ma ca ce s-a intamplat de doua ori se poate intampla si a treia, tu poate satul de atatea repetitii….who knows?
La ce folos, parca te uitasem, parca iti scrisesem acel mail sa ma lasi in pace, parca nu ti-am mai raspus la telefon ca sa te uit, parca luasem o decizie. Dar n-am putere, sunt atat de slaba sau atat de indragostita incat poate ca sunt iremediabila in acest moment.
Imi place vara, imi plac noptile de vara…iti amintesti cand am mers in parc sa ne uitam la film “Shakespeare in love” …..nu l-am vazut niciodata pana la final, eu, poate tu l-ai vazut… Eu sunt inca “in love” poate de atunci, poate de mai devreme…habar nu am si nici ca-mi pasa, ma apasa atat de tare incat uneori imi vine sa te sun in miez de noapte si sa urlu “te iubesc”…….. oare m-ar durea mai tare decat ma doare acum………eu aici, tu acolo si doar orasul ne desparte…….o fi prea mult, ne-am intalnit prea devreme sau prea tarziu.. oare daca am sa te astept va fi vreodata momentu potrivit, va fi vreodata “acum” pentru noi? mi-e dor…de tine
Te-am inlocuit
Atunci cand am creat acest blog, l-am creat special pentru tine si pentru iubirea noastra. Poate pentru ceea ce credeam eu ca este iubirea noastra. Acum s-a dus… astazi, la un an dupa ce nu ne-am vazut si nu ne-am vorbit de mult, te-am uitat sau mai corect ar fi sa spun ca am vrut sa te asez deoparte si sa vad ce se intampla. Nu s-a intamplat nimic. Ma gandeam ca esti mult mai special decat celalalt dar m-am inselat. Amandoi in conditii identice v-ati purtat diferit iar el mult mai bine decat tine.
Cum iti spuneam, la inceput am creat blogul pentru tine si chiar daca nu stia nimeni cine esti tu, eu nu am vrut sa scriu aici pentru celalalt, chiar daca imi era dor. Lui nu i-am dedicat nici un blog, lui nu i-am scris nimic frumos, lui nu i-am marturisit decat furia mea, lui i-am oferit o altfel de atentie.
Astazi am ales sa te inlocuiesc si sa te dau deoparte dar nu pentru a vedea ce-o sa faci tu ci pentru a incheia definitiv un capitol ….
Adio, nu-ti spun “la revedere” pentru ca nu vreau sa ma mai intorc din drum, nu ma cauta, este tardiv……si este mult mai bine asa, pentru toti trei.
NU ai avut curaj cand inca mai era cale de intors, nu ai avut putere sau poate nu ai vrut sau poate nu ai stiut, nici ca-mi pasa de ce, important este ca nu ai facut-o, nici atunci, nici azi. O data cu urmele tale am sters totul si asa vreau sa ramana.
Ciudat
Ieri, cand am redescoperit acest blog pe care am incetat sa mai postez ceva de aproape un an, am descoperit ca de fapt, in ciuda afirmatiilor mele, cum ca se poate trai la fel si fara iubire, nu este asa. Cu siguranta ca se poate trai, doar sunt in viata, dar totul este sters si atat de cenusiu… Nu sunt nefericita, mi-e foarte bine sa ma trezesc dimineata si primul gand sa fie legat de gustul cafelei, sau de razele soarelui care-mi bat in geam sau de orice altceva dar numai despre iubire nu, numai despre un EL nu.
Este atat de ciudat , atat de banal, linistit si anost…..
Am iubit de atatea ori in van incat acum mi-e teama sa ma incerc macar, si ma protejez atat de bine incat nici nu vreau sa vad barbatii decat ca pe niste potentiali amici sau ca pe niste fiinte alaturi de care traim.
Am uitat
Am uitat sa mai intru sa vorbesc cu tine, am uitat sa ma mai gandesc in fiecare zi la tine si se pare ca si tu m-ai uitat. Oare sa fie asa? sau doar am facut o pauza? Amandoi sau doar eu? Este inca un aspect pe care nu am sa-l stiu niciodata, probabil.
Am recitit ce-ti scriam in urma cu un an…ceea ce simt acum nu este la fel de intens dar amintirea felului in care femeia din mine s-a simtiti in prezenta ta, este inca vie.
Am invatat
Desi multi dintre noi avem tendinta sa trecem cu vederea lucrurile bune dintr-o relatie care s-a terminat prost, eu recunosc ca am invatat ceva. Desi nu pot spune ca relatia noastra s-a terminat, nici bine nici prost. In realitate relatia noastra nu s-a incheiat. Eu as vrea sa-i pun punct, tu ai vrea sa pui puncte de suspensie pentru a o relua mereu si mereu din acelasi loc in care ai lasa-o cand ai pleca. Am tese astfel o poveste de dragoste in episoade, mereu vie, mereu la inceput, am trai un “acum” continuu… Din pacate nu cred ca am puterea sa fac asta.
M-ai invatat atat de multe intr-un timp asa de scurt. Am invatat ca pentru a face ceva pentru tine nu-ti trebuie timp prea mult ci dorinta si vointa, sa nu mai vorbesc ca este de ajuns sa te indragostesti. Desi am fost de multe ori indragostita nu am pastrat atatea momente cum am pastrat de la tine. Am invatat ce inseamna dorinta de a creste profesional in fiecare zi doar pentru ca tu ma incurajai si vedeai in mine resursele de care eu nu eram constienta. Am invatat ca exista cineva care iti poate demonta toate miturile false create pentru a te apara. Am invatat ca daca vrei sa faci ceva, desi ti se pare o nebunie, o poti face pentru cel pe care il iubesti. Am invatat ca dupa ce simt ca nu mai pot de dorul tau mai pot rezista inca foarte mult. Nu stiu insa daca sentimentele vor trece proba timpului. Si daca vor trece proba, atunci a fost dragoste adevarata, dar oare voi avea rabdare?
Sunt obosita
Sunt descurajata dar nu pentru aceasta iti scriu. Nu vreau sa ma plang, nu vreau sa te incarc cu toate cele pe care le simt. Mai este doar o zi din luna mai. Speram sa te revad dar nu a fost sa fie. Speram sa te aud si acest lucru ma tinea tonica si cu moralul ridicat. Fiecare zi mi se parea a fi mai aproape de tine, dar se pare ca nici de data aceasta nu a fost asa. Poate de aceea ma simt descurajata si sleita de puteri pentru ca ceea ce imi dadea forta si ma sustinea sa merg mai departe era gandul la tine. Si acum ma gandesc la tine dar ma simt invinsa. Invinsa de vise, de sperante, de iluzii, invinsa….
Trec
As vrea sa trec mai departe, as vrea sa am puterea sa sper si rabdarea sa astept. Se pare ca dintre toate cele din lumea in care traim rabdarea este cel mai greu lucru. Am obosit desi nu a trecut prea mult timp. Am obosit sa ma intreb in fiecare zi ” ce-ar fi daca..” sau “oare e prea mult ce-mi doresc”.
Ce faci acum? Daca ai inchide ochii ai retrai fiecare moment langa mine? Oare ai simti mirosul zapezii? Sau ai simti parfumul nostru dupa ce am consumat prima noapte de dragoste? Ce gust au buzele mele?
Am invatat ca viata este facuta din momente frumoase scurte si uneori izolate. Am invatat sa ma bucur de “acum” pentru ca sunt clipe in viata care nu se mai intorc. Si am mai invatat ca daca ceva trebuie sa se intample eu nu am nici o putere sa opresc sau sa grabesc lucrurile.
Stiu ca atunci cand iti doresti ceva cu multa tarie si crezi cu adevarat, acel lucru se va intampla dar mai stiu ca daca iti doresti pe cineva nu este de ajuns sa vrei. Este nevoie si de dorinta celuilalt dar mai ales este nevoie de curajul celuilalt, curajul de a dori sa traiasca. Cred ca este o diferenta intre a trai si a astepta sa treaca timpul. Uneori, de teama, renuntam cu greu la un stil de viata pentru un altul. Ne este teama de nou sau pur si simplu nu stim ca putem trai si altfel.
O noua zi
Trec zilele si ma gandeam ca astazi sunt cinci luni de cand am trait o nebunie impreuna. Oare ai uitat? Si daca nu ai uitat ce faci cu aceste amintiri? Ai un lacas in sufletul tau unde le pastrezi? Oare sunt alaturi de celelalte amintiri sau sunt intr-un sertar special asa cum se intampla in cazul meu?
In viata mea ai un loc special, desi nu stiu daca mi-am dorit sa fie asa. Imi amintesc ca a fost o joaca pentru mine, am vrut sa te sfidez sau poate doar sa te pun intr-o situatie incomoda. Oare ce-ai gandit atunci? Ce gandesti acum? Candva mi-ai spus ca nu trece o zi fara sa nu te gandesti la mine.
