Da, ai auzit bine. Nu imi este dor si nu-mi mai este de mult. Cam de atunci de cand mi-ai secat sufletul si apoi, dupa atatia ani impreuna, m-ai inlocuit dupa doar doua zile. De ce? Pentru ca nu puteai trai singur. Corect, dupa atatia ani impreuna era de-a dreptul imposibil sa traiesti singur. Oare am fost absurda? Ma intreb acum, acum cand, cum spuneam, nu-mi mai este dor de tine.
Stii ma gandeam ca daca as povesti despre relatia noastra poate ca multe femei s-ar gandi ce re
latii minunate au, poate multi barbati m-ar compatiti sau ar crede ca toleranta mea este excesiva. Si poate ca asa si este sau mai curand, asa era. Astazi sunt o alta femeie, complet diferita de cea pe care ai ranit-o, ai tradat-o si ai umilit-o tu. sa fii tu de vina? Sa stii ca nu mai cred asta, eu sunt cea care ti-a permis, eu sunt cea care a trait calvarul, pentru ca am vrut sau pentru ca nu stiam ca se poate si altfel. Si in situatia mea de atunci sunt multe femei. Femei care traiesc de prea multi ani intr-o relatie, care nu stiu ca exista viata dupa si inca ce viata, femei care il iubesc pe barbatul ala mai mult decat se iubesc pe ele, mai mult decat viata lor si care cred ca se sfarseste universul daca el va pleca.
Dar nu este asa, eu am supravietuit si mai mult decat atat, traiesc o viata frumoasa, fara tine!
Stiu ca si viata ta este frumoasa, atat de frumoasa pe cat iti doresti tu si femeia cu care m-ai schimbat. A fost ca la magazin, mergi si dai inapoi o masina “batrana” ca si primesti la schimb” una cu multi ani mai tanara si platesti o diferenta. Oare la tine care a fost diferenta? Ai platit-o sau urmeaza sa o platesti? Probabil ca o platesti in fiecare zi, din pacate. Pentru ca nu iti vreau rau in ciuda a ceea ce mi-ai oferit. Nu vreau nimic in schimbul suferintei, in schimbul lacrimilor, in schimbul noptilor nedormite, in schimbul imilintei si al tradarii. Chiar nu vreau nimic. Am invatat datorita tie sa-mi iau ce vreau de la viata, am invatat sa nu mai fiu dependenta, am invatat sa fiu egoista, am invatat sa nu mai renunt la nimic in favoarea unui barbat. Am invatat sa ma descurc, sa zambesc fara tine, sa traiesc fara tine, si mai presus de toate am evoluat fara sa-mi amintesti tu zilnic ca nu o sa pot face nimic.
Sunt o femeie minunata si asta datorita tradarii tale. Poate ca nu era chiar necesar sa-mi faci atatea, mai simplu era sa-mi spui ca nu ma mai vrei. Scapam mai ieftin si tu si, mai ales, eu. Dar poate si eu am fost oarba si nu am vrut sa vad ceea ce era evident. Oricum iti multumesc…si nu sunt ironica, asa cum, probabil, crezi.
Articole Etichetate ‘noi
Dor
Sunt asa de departe si-mi este asa de dor. As vrea sa nu mai fiu asa de politicoasa si sa-ti scriu. As vrea sa am curajul, asa cum aveam cand eram mai tanara si sa risc totul. Poate ca daca nu va iesi cum trebuie voi avea puterea de a ma rupe pentru totdeauna de tine. De ce nu ma ajuti sa te uit, de ce nu ma eliberezi. Stiu ca de mine depinde totul dar chiar nu pot sa te uit. Acum imi este si mai dor, cu cat incerc sa fug mai tare de tine cu atat ma apropii mai mult. Ma doare dorul de tine si nu stiu ce sa fac cu durerea asta.Te vreau si stiu ca as fi fericita langa tine, dar poate ca nu as stii sa te fac fericit. Nici asta nu stiu, cum nu stiu ce sa fac pentru a te apropia de mine. Am avut ocazii dar nu am stiut sa le folosesc, sau poate nu a fost vorba despre asta. Poate ar fi trebuit sa faci si tu ceva dar nu ai facut. Nici macar nu stiu ce vrei de la mine, nici nu stiu cum ma vezi, sau daca ma vezi ca pe o femeie. Alerg catre tine doar cu gandul, apoi ma tem si bat in retragere. Am renuntat la tine si te-am readus in sufletul meu de mii de ori, sau poate doar am crezut ca am renuntat pentru ca nu cred ca ai plecat vreodata din inima mea. Te-ai conectat si deconectat la viata mea asa cum ne conectam si ne deconectam de la internet, de zeci de ori pe zi, cu o naturalete covarsitoare. Te alung in fiecare dimineata din gandul meu pentru ca seara sa te caut si sa adorm cu tine. De ce a trebuit sa reapari? Care este lectia pe care eu sau tu o avem de invatat, si de ce nu invatam mai repede?
Te-am inlocuit
Atunci cand am creat acest blog, l-am creat special pentru tine si pentru iubirea noastra. Poate pentru ceea ce credeam eu ca este iubirea noastra. Acum s-a dus… astazi, la un an dupa ce nu ne-am vazut si nu ne-am vorbit de mult, te-am uitat sau mai corect ar fi sa spun ca am vrut sa te asez deoparte si sa vad ce se intampla. Nu s-a intamplat nimic. Ma gandeam ca esti mult mai special decat celalalt dar m-am inselat. Amandoi in conditii identice v-ati purtat diferit iar el mult mai bine decat tine.
Cum iti spuneam, la inceput am creat blogul pentru tine si chiar daca nu stia nimeni cine esti tu, eu nu am vrut sa scriu aici pentru celalalt, chiar daca imi era dor. Lui nu i-am dedicat nici un blog, lui nu i-am scris nimic frumos, lui nu i-am marturisit decat furia mea, lui i-am oferit o altfel de atentie.
Astazi am ales sa te inlocuiesc si sa te dau deoparte dar nu pentru a vedea ce-o sa faci tu ci pentru a incheia definitiv un capitol ….
Adio, nu-ti spun “la revedere” pentru ca nu vreau sa ma mai intorc din drum, nu ma cauta, este tardiv……si este mult mai bine asa, pentru toti trei.
NU ai avut curaj cand inca mai era cale de intors, nu ai avut putere sau poate nu ai vrut sau poate nu ai stiut, nici ca-mi pasa de ce, important este ca nu ai facut-o, nici atunci, nici azi. O data cu urmele tale am sters totul si asa vreau sa ramana.
Ciudat
Ieri, cand am redescoperit acest blog pe care am incetat sa mai postez ceva de aproape un an, am descoperit ca de fapt, in ciuda afirmatiilor mele, cum ca se poate trai la fel si fara iubire, nu este asa. Cu siguranta ca se poate trai, doar sunt in viata, dar totul este sters si atat de cenusiu… Nu sunt nefericita, mi-e foarte bine sa ma trezesc dimineata si primul gand sa fie legat de gustul cafelei, sau de razele soarelui care-mi bat in geam sau de orice altceva dar numai despre iubire nu, numai despre un EL nu.
Este atat de ciudat , atat de banal, linistit si anost…..
Am iubit de atatea ori in van incat acum mi-e teama sa ma incerc macar, si ma protejez atat de bine incat nici nu vreau sa vad barbatii decat ca pe niste potentiali amici sau ca pe niste fiinte alaturi de care traim.
Am uitat
Am uitat sa mai intru sa vorbesc cu tine, am uitat sa ma mai gandesc in fiecare zi la tine si se pare ca si tu m-ai uitat. Oare sa fie asa? sau doar am facut o pauza? Amandoi sau doar eu? Este inca un aspect pe care nu am sa-l stiu niciodata, probabil.
Am recitit ce-ti scriam in urma cu un an…ceea ce simt acum nu este la fel de intens dar amintirea felului in care femeia din mine s-a simtiti in prezenta ta, este inca vie.
Am invatat
Desi multi dintre noi avem tendinta sa trecem cu vederea lucrurile bune dintr-o relatie care s-a terminat prost, eu recunosc ca am invatat ceva. Desi nu pot spune ca relatia noastra s-a terminat, nici bine nici prost. In realitate relatia noastra nu s-a incheiat. Eu as vrea sa-i pun punct, tu ai vrea sa pui puncte de suspensie pentru a o relua mereu si mereu din acelasi loc in care ai lasa-o cand ai pleca. Am tese astfel o poveste de dragoste in episoade, mereu vie, mereu la inceput, am trai un “acum” continuu… Din pacate nu cred ca am puterea sa fac asta.
M-ai invatat atat de multe intr-un timp asa de scurt. Am invatat ca pentru a face ceva pentru tine nu-ti trebuie timp prea mult ci dorinta si vointa, sa nu mai vorbesc ca este de ajuns sa te indragostesti. Desi am fost de multe ori indragostita nu am pastrat atatea momente cum am pastrat de la tine. Am invatat ce inseamna dorinta de a creste profesional in fiecare zi doar pentru ca tu ma incurajai si vedeai in mine resursele de care eu nu eram constienta. Am invatat ca exista cineva care iti poate demonta toate miturile false create pentru a te apara. Am invatat ca daca vrei sa faci ceva, desi ti se pare o nebunie, o poti face pentru cel pe care il iubesti. Am invatat ca dupa ce simt ca nu mai pot de dorul tau mai pot rezista inca foarte mult. Nu stiu insa daca sentimentele vor trece proba timpului. Si daca vor trece proba, atunci a fost dragoste adevarata, dar oare voi avea rabdare?
Sunt obosita
Sunt descurajata dar nu pentru aceasta iti scriu. Nu vreau sa ma plang, nu vreau sa te incarc cu toate cele pe care le simt. Mai este doar o zi din luna mai. Speram sa te revad dar nu a fost sa fie. Speram sa te aud si acest lucru ma tinea tonica si cu moralul ridicat. Fiecare zi mi se parea a fi mai aproape de tine, dar se pare ca nici de data aceasta nu a fost asa. Poate de aceea ma simt descurajata si sleita de puteri pentru ca ceea ce imi dadea forta si ma sustinea sa merg mai departe era gandul la tine. Si acum ma gandesc la tine dar ma simt invinsa. Invinsa de vise, de sperante, de iluzii, invinsa….
Trec
As vrea sa trec mai departe, as vrea sa am puterea sa sper si rabdarea sa astept. Se pare ca dintre toate cele din lumea in care traim rabdarea este cel mai greu lucru. Am obosit desi nu a trecut prea mult timp. Am obosit sa ma intreb in fiecare zi ” ce-ar fi daca..” sau “oare e prea mult ce-mi doresc”.
Ce faci acum? Daca ai inchide ochii ai retrai fiecare moment langa mine? Oare ai simti mirosul zapezii? Sau ai simti parfumul nostru dupa ce am consumat prima noapte de dragoste? Ce gust au buzele mele?
Am invatat ca viata este facuta din momente frumoase scurte si uneori izolate. Am invatat sa ma bucur de “acum” pentru ca sunt clipe in viata care nu se mai intorc. Si am mai invatat ca daca ceva trebuie sa se intample eu nu am nici o putere sa opresc sau sa grabesc lucrurile.
Stiu ca atunci cand iti doresti ceva cu multa tarie si crezi cu adevarat, acel lucru se va intampla dar mai stiu ca daca iti doresti pe cineva nu este de ajuns sa vrei. Este nevoie si de dorinta celuilalt dar mai ales este nevoie de curajul celuilalt, curajul de a dori sa traiasca. Cred ca este o diferenta intre a trai si a astepta sa treaca timpul. Uneori, de teama, renuntam cu greu la un stil de viata pentru un altul. Ne este teama de nou sau pur si simplu nu stim ca putem trai si altfel.
O noua zi
Trec zilele si ma gandeam ca astazi sunt cinci luni de cand am trait o nebunie impreuna. Oare ai uitat? Si daca nu ai uitat ce faci cu aceste amintiri? Ai un lacas in sufletul tau unde le pastrezi? Oare sunt alaturi de celelalte amintiri sau sunt intr-un sertar special asa cum se intampla in cazul meu?
In viata mea ai un loc special, desi nu stiu daca mi-am dorit sa fie asa. Imi amintesc ca a fost o joaca pentru mine, am vrut sa te sfidez sau poate doar sa te pun intr-o situatie incomoda. Oare ce-ai gandit atunci? Ce gandesti acum? Candva mi-ai spus ca nu trece o zi fara sa nu te gandesti la mine.
Azi mi-e dor
Azi mi-e dor de tine. Ce noutate 
. Mi-e dor si azi cum mi-a fost si ieri si saptamana trecuta, si luna trecuta. Eu aici, tu acolo. O intreaga lume intre noi care merge mai departe. Nu ti-am mai scris nimic, poate te surprinde sau poate nu. Probabil ca nu o sa stiu niciodata. Nu vreau sa te intreb, nu vreau sa stiu daca iti lipsesc. Cu ce m-ar incanta daca as stii? Am incepe sa tes o panza de iluzii si sperante pe care apoi as desira-o si as tese-o din nou peste un timp.
Nu vreau sa crezi ca am renuntat la tine sau la speranta de a fi impreuna candva. doar ca m-am oprit pentru moment. Nu m-am oprit din a spera sau din a visa ci am oprit drumul sentimentelor mele catre tine. Stiu ca nu ai curaj si nu te critic pentru asta, dar as minti daca as spune ca te inteleg. Stiu ca iti este greu si esti nesigur langa mine si nici nu-ti cer sa faci nimic dar nici nu-ti promit ca am sa te astept desi poate am sa o fac. Nu stiu. Poate te gandesti ca aceasta este nesiguranta de care ai fi avut parte langa mine dar nu este asa. Cum iti spuneam ma faci sa ma simt ca intr-un joc in care nu sunt sigura ca vrei sa respectam regulile.
Oare esti fericit? Probabil ca esti sau nu aceasta este prioritatea ta acum. Dar ce ma face sa cred ca langa mine ai fi fost mai fericit? Poate pentru ca vedeam in ochii tai ca traiesti atunci cand erai langa mine, poate pentru ca vedeam ca impreuna traiam cu aceeasi intensitate fiecare clipa furata de care ne bucuram fara sa ne gandim la ce se va intampla a doua zi. Si cand ma gandesc la putinul timp petrecut impreuna parca nu inteleg cum a putut fi de ajuns pentru a ma face sa ma indragostesc de tine.
