Am vrut

Am vrut sa-ti scriu tie dar am fumat o tigare si m-am gandit ca poate ar fi mai bine sa-ti scriu aici, aici nu va sti nimeni, doar eu si sufletul meu mistuit de atata dor….
Nu ne-am vazut din februarie si nu am vorbit de la inceputul lui aprilie, imi lipsesti… mult, dar nu pot sa te sun… e prea tarziu si maine nu am sa mai am curaj sau poate ma voi trezi din betia simturilor si am sa fiu din nou asa cum sunt, orgolioasa.
Afara miroase a noapte de vara, este al doilea an in care miroase “a tine” si tu esti tot departe. Ma intreb cate femei pot iubi doi ani la rand o iubire imposibila. Da, este corect, iubesc o iubire imposibila…este imposibila pentru ca asa vrei tu., sau ca sa te citez pentru ca sunt prea normala.
Mi-e ciuda ca nu pot sa trec peste tine, ca nu pot sa merg mai departe, sunt blocata si nu-mi dai cheia sa ma eliberez. Nu intelegi, nu-i asa?
Ce ironie, cum ai putea sa ma ti inchisa cand tu nici nu ma doresti, ma cunosti dar nu vrei sa ma vezi ca femeie, sunt femeia care pune intrebari inteligente.
Dar sunt femeie,  femeia care te iubeste si pentru care esti deja eroul ei, nu trebuie sa ma faci nimic, doar sa existi…..
Pacat ca pentru tine nu este de ajuns, pacat de mine ca nu ma pot rupe, pacat de sufletul meu ca inca sunt aici, legata de tine si ma hranesc cu gandul ca nimic nu te egaleaza.
Mi-e ciuda ca nu am curajul de ati scrie sau de a te suna dar la ce bun  pentru ca ochii cu care ma vezi tu nu sunt ochii cu care vezi in realitate. Ce conteaza sau cui ii pasa, totul trece, tu, eu, noi, iubirea…totul se duce numai ca pentru noi timpul trece diferit… tu te raportezi la ea, eu ma raportez la tine… tu astepti, eu te astept.. tu speri, eu mai sper… eu aici…tu acolo, despartiti de atatea intersectii, dar doar de cativa kilometri si de un parc….eu gandindu-ma ca ce s-a intamplat de doua ori se poate intampla si a treia, tu poate satul de atatea repetitii….who knows?
La ce folos, parca te uitasem, parca iti scrisesem acel mail sa ma lasi in pace, parca nu ti-am mai raspus la telefon ca sa te uit, parca luasem o decizie. Dar n-am putere, sunt atat de slaba sau atat de indragostita incat poate ca sunt iremediabila in acest moment.
Imi place vara, imi plac  noptile de vara…iti amintesti cand am mers in parc sa ne uitam la film  “Shakespeare in love” …..nu l-am vazut niciodata pana la final, eu, poate tu l-ai vazut… Eu sunt inca “in love” poate de atunci, poate de mai devreme…habar nu am si nici ca-mi pasa, ma apasa atat de tare incat uneori imi vine sa te sun in miez de noapte si sa urlu “te iubesc”…….. oare m-ar durea mai tare decat ma doare acum………eu aici, tu acolo si doar orasul ne desparte…….o fi prea mult, ne-am intalnit prea devreme sau prea tarziu.. oare daca am sa te astept va fi vreodata momentu potrivit, va fi vreodata “acum” pentru noi? mi-e dor…de tine

Te-am inlocuit

Atunci cand am creat acest blog, l-am creat special pentru tine si pentru iubirea noastra. Poate pentru ceea ce credeam eu ca este iubirea noastra. Acum s-a dus… astazi, la un an dupa ce nu ne-am vazut si nu ne-am vorbit de mult, te-am uitat sau mai corect ar fi sa spun ca am vrut sa te asez deoparte si sa vad ce se intampla. Nu s-a intamplat nimic. Ma gandeam ca esti mult mai special decat celalalt dar m-am inselat. Amandoi in conditii identice v-ati purtat diferit iar el mult mai bine decat tine.
Cum iti spuneam, la inceput am creat blogul pentru tine si chiar daca nu stia nimeni cine esti tu, eu nu am vrut sa scriu aici pentru celalalt, chiar daca imi era dor.  Lui nu i-am dedicat nici un blog, lui nu i-am scris nimic frumos, lui nu i-am marturisit decat furia mea, lui i-am oferit o altfel de atentie.
Astazi am ales sa te inlocuiesc si sa te dau deoparte dar nu pentru a vedea ce-o sa faci tu ci pentru a incheia definitiv un capitol ….
Adio, nu-ti spun “la revedere” pentru ca nu vreau sa ma mai intorc din drum, nu ma cauta, este tardiv……si este mult mai bine asa, pentru toti trei.
NU ai avut curaj cand inca mai era cale de intors, nu ai avut putere sau poate nu ai vrut sau poate nu ai stiut, nici ca-mi pasa de ce, important este ca nu ai facut-o, nici atunci, nici azi. O data cu urmele tale am sters totul si asa vreau sa ramana.

Ciudat

Ieri, cand am redescoperit acest blog pe care am incetat sa mai postez ceva de aproape un an, am descoperit ca de fapt, in ciuda afirmatiilor mele, cum ca se poate trai la fel si fara iubire, nu este asa. Cu siguranta ca se poate trai, doar sunt in viata, dar totul este sters si atat de cenusiu… Nu sunt nefericita, mi-e foarte bine sa ma trezesc dimineata si primul gand sa fie legat de gustul cafelei, sau de razele soarelui care-mi bat in geam sau de orice altceva dar numai despre iubire nu, numai despre un EL nu.
Este atat de ciudat , atat de banal, linistit si anost…..
Am iubit de atatea ori in van incat acum mi-e teama sa ma incerc macar, si ma protejez atat de bine incat nici nu vreau sa vad barbatii decat ca pe niste potentiali amici sau ca pe niste fiinte alaturi de care traim.

Am uitat

Am uitat sa mai intru sa vorbesc cu tine, am uitat sa ma mai gandesc in fiecare zi la tine si se pare ca si tu m-ai uitat. Oare sa fie asa? sau doar am facut o pauza? Amandoi sau doar eu? Este inca un aspect pe care nu am sa-l stiu niciodata, probabil.
Am recitit ce-ti scriam in urma cu un an…ceea ce simt acum nu este la fel de intens dar amintirea felului in care femeia din mine s-a simtiti in prezenta ta,  este inca vie.

Am invatat

Desi multi dintre noi avem tendinta sa trecem cu vederea lucrurile bune dintr-o relatie care s-a terminat prost, eu recunosc ca am invatat ceva. Desi nu pot spune ca relatia noastra s-a terminat, nici bine nici prost. In realitate relatia noastra nu s-a incheiat. Eu as vrea sa-i pun punct, tu ai vrea sa pui puncte de suspensie pentru a o relua mereu si mereu din acelasi loc in care ai lasa-o cand ai pleca. Am tese astfel o poveste de dragoste in episoade, mereu vie, mereu la inceput, am trai un “acum” continuu… Din pacate nu cred ca am puterea sa fac asta.

M-ai invatat atat de multe intr-un timp asa de scurt. Am invatat ca pentru a face ceva pentru tine nu-ti trebuie timp prea mult ci dorinta si vointa, sa nu mai vorbesc ca este de ajuns sa te indragostesti. Desi am fost de multe ori indragostita nu am pastrat atatea momente cum am pastrat de la tine.  Am invatat ce inseamna dorinta de a creste profesional in fiecare zi doar pentru ca tu ma incurajai si vedeai in mine resursele de care eu nu eram constienta. Am invatat ca exista cineva care iti poate demonta toate miturile false create pentru a te apara. Am invatat ca daca vrei sa faci ceva, desi ti se pare o nebunie, o poti face pentru cel pe care il iubesti. Am invatat  ca dupa ce simt ca nu mai pot de dorul tau mai pot rezista inca foarte mult. Nu stiu insa daca sentimentele vor trece proba timpului. Si daca vor trece proba, atunci a fost dragoste adevarata, dar oare voi avea rabdare?

Sunt obosita

Sunt descurajata dar nu pentru aceasta iti scriu. Nu vreau sa ma plang, nu vreau sa te incarc cu toate cele pe care le simt. Mai este doar o zi din luna mai. Speram sa te revad dar nu a fost sa fie. Speram sa te aud si acest lucru ma tinea tonica si cu moralul ridicat. Fiecare zi mi se parea a fi mai aproape de tine, dar se pare ca nici de data aceasta nu a fost asa. Poate de aceea ma simt descurajata si sleita de puteri pentru ca ceea ce imi dadea forta si ma sustinea sa merg mai departe era gandul la tine. Si acum ma gandesc la tine dar ma simt invinsa. Invinsa de vise, de sperante, de iluzii, invinsa….

Trec

As vrea sa trec mai departe, as vrea sa am puterea sa sper si rabdarea sa astept. Se pare ca dintre toate cele din lumea in care traim rabdarea este cel mai greu lucru. Am obosit desi nu a trecut prea mult timp. Am obosit sa ma intreb in fiecare zi ” ce-ar fi daca..” sau “oare e prea mult ce-mi doresc”.

Ce faci acum? Daca ai inchide ochii ai retrai fiecare moment langa mine? Oare ai simti mirosul zapezii? Sau ai simti parfumul nostru dupa ce am consumat prima noapte de dragoste? Ce gust au buzele mele?

Am invatat ca viata este facuta din momente frumoase scurte si uneori izolate. Am invatat sa ma bucur de “acum” pentru ca sunt clipe in viata care nu se mai intorc. Si am mai invatat ca daca ceva trebuie sa se intample eu nu am nici o putere sa opresc sau sa grabesc lucrurile.

Stiu ca atunci cand iti doresti ceva cu multa tarie si crezi cu adevarat, acel lucru se va intampla dar mai stiu ca daca iti doresti pe cineva nu este de ajuns sa vrei. Este nevoie si de dorinta celuilalt dar mai ales este nevoie de curajul celuilalt, curajul de a dori sa traiasca. Cred ca este o diferenta intre a trai si a astepta sa treaca timpul. Uneori, de teama, renuntam cu greu la un stil de viata pentru un altul. Ne este teama de nou sau pur si simplu nu stim ca putem trai si altfel.

O noua zi

Trec zilele si ma gandeam ca astazi sunt cinci luni de cand am trait o nebunie impreuna. Oare ai uitat? Si daca nu ai uitat ce faci cu aceste amintiri? Ai un lacas in sufletul tau unde le pastrezi? Oare sunt alaturi de celelalte amintiri sau sunt intr-un sertar special asa cum se intampla in cazul meu?

In viata mea ai un loc special, desi nu stiu daca mi-am dorit sa fie asa. Imi amintesc ca a fost o joaca pentru mine, am vrut sa te sfidez sau poate doar sa te pun intr-o situatie incomoda. Oare ce-ai gandit atunci? Ce gandesti acum? Candva mi-ai spus ca nu trece o zi fara sa nu te gandesti la mine.

Azi mi-e dor

Azi mi-e dor de tine. Ce noutate . Mi-e dor si azi cum mi-a fost si ieri si saptamana trecuta, si luna trecuta. Eu aici, tu acolo. O intreaga lume intre noi care merge mai departe.  Nu ti-am mai scris nimic, poate te surprinde sau poate nu. Probabil ca nu o sa stiu niciodata. Nu vreau sa te intreb, nu vreau sa stiu daca iti lipsesc. Cu ce m-ar incanta daca as stii? Am incepe sa tes o panza de iluzii si sperante pe care apoi as desira-o si as tese-o din nou peste un timp.

Nu vreau sa crezi ca am renuntat la tine sau la speranta de a fi impreuna candva. doar ca m-am oprit pentru moment. Nu m-am oprit din a spera sau din a visa ci am oprit drumul sentimentelor mele catre tine. Stiu ca nu ai curaj si nu te critic pentru asta, dar as minti daca as spune ca te inteleg. Stiu ca iti este greu si esti nesigur langa mine si nici nu-ti cer sa faci nimic dar nici nu-ti promit ca am sa te astept desi poate am sa o fac. Nu stiu. Poate te gandesti ca aceasta este nesiguranta de care ai fi avut parte langa mine dar nu este asa. Cum iti spuneam ma faci sa ma simt ca intr-un joc in care nu sunt sigura ca vrei sa respectam regulile.

Oare esti fericit? Probabil ca esti sau nu aceasta este prioritatea ta acum. Dar ce ma face sa cred ca langa mine ai fi fost mai fericit?  Poate pentru ca vedeam in ochii tai ca traiesti atunci cand erai langa mine, poate pentru ca vedeam ca impreuna traiam cu aceeasi intensitate fiecare clipa furata de care ne bucuram fara sa ne gandim la ce se va intampla a doua zi. Si cand ma gandesc la putinul timp petrecut impreuna parca nu inteleg cum a putut fi de ajuns pentru a ma face sa ma indragostesc de tine.