Inca te mai caut

…si inca te mai astept, desi tu stii ca am renuntat. As fi vrut sa am puterea sa uit ca te-am cunoscut si sa uit ce am trait cu tine dar imi este imposibil. Afara miroase a tine, a nopti de vara, a povesti despre fosti si despre foste, a iluzii desarte ce, din pacate, nu dispar o data cu venirea diminetii. Nu stiu daca eu te-am investit cu tot ceea ce iubesc si admir la tine, nu stiu daca o relatie intre noi ar supravietui, habar nu am…dar stiu ca nu-mi da pace gandul sau poate speranta  ca “ceea ce s-a intamplat de doua ori se va intampla cu siguranta si a treia oara”.
Inca te caut in fiecare barbat pe care il intalnesc si in fiecare dintre cei, putini, carora le permit sa se apropie de mine. Cateva zile imi pare ca te-am uitat dar apoi imi reapari in minte mai viu ca niciodata si magia dispare.
Dar ma mai si gandesc ca poate am avut clipa mea, momentul meu de care nu am stiut sa profit, am fost rece, distanta, am calculat totul….asa cum sunt eu de ceva vreme…sunt produsul experientelor nu tocmai fericite pe care le-am trait. Poate ne-am intalnit prea devreme sau prea tarziu…macar daca te-ai insura sau ai deveni tata. Asa ar fi mult mai simplu, as inceta sa ma mai gandesc, as inceta sa te mai divinizez. Macar de-ai pleca, de-ai face orice sa nu mai fi atat de aproape…esti in capatul celalalt al orasului dar chiar si asa distanta este mult prea mica sa poata sterge amintirea ta. Bine, macar, ca nu-mi mai vizitezi visele. Desi sincera sa fiu preferam sa o mai faci, asa imi erai aproape macar atunci cand dormeam.