Mi-e dor de tine…din nou…

Trofeul

Intotdeauna mi-au placut barbatii puternici…barbatii pe care nu pot sa-i domin, desi intotdeauna am incercat. Evident, era vorba despre impartirea puterii. Dar cei care mi-au facut jocul… au pierdut. Nu vreau sa fii in grafic, vreau sa ma contrazici, sa dai cu mine de pereti, la figurat, evident, vreau sa ma surprinzi….si culmea, asta faci. Chiar nu se vede? Tu nu intelegi ca ai castigat de mult? Chiar nu este evident ca te vreau? Nu asta ai vrut? Am recunoscut, acum cateva zile, ma declar infranta. Nu intelegi ca in ciuda principiilor mele am cedat? Nu vezi ca fac ceea ce nu am mai facut niciodata? Nu vezi ca sunt altfel? Am renuntat la toate planurile si traiesc fiecare zi cu ce vine.

Ce vrei sa fac ca sa ma crezi? De ce ma declari castigatoare? De ce crezi ca esti slab? Eu sunt slaba ca te las sa ma domini, ca visez desi mi-am interzis asiduu sa fac asta. Ma simt asa cum nu mi-am mai dat voie sa ma simt de mult. Si mi-am asumat toate riscurile. Ce s-ar putea intampla? Sa ma doara…Si? Nimic nou. Pana la urma, daca vrei sa ma lovesti, daca vrei sa-ti aduni trofee…fa-o.  De ce vedem rolurile distorsionat? Eu cred ca tu ai castigat si viceversa… Cu ce ne pierdem timpul…Chiar conteaza? Pentru mine, nu. Nu a contat niciodata. Atunci cand pierzi, e mai greu la inceput…dar daca nu esti dispus sa pierzi, uiti sa traiesti.

Ce-ar fi de castigat? Ce-ar fi de pierdut? Orgoliile noastre sunt asa de trufase…Am cedat amandoi dar nici unul nu este dispus sa o arate. Sau sa o creada. Suntem personaje in acelasi joc…dar la nivele diferite si sper sa am resursele necesare sa ajung la ultimul nivel odata cu tine.
Vreau…atata stiu si atata ma intereseaza… e si asa prea mult. E impotriva mea, e impotriva a tot ce am construit pana acum. Dar mi-e de ajuns…momentan. De ce nu traiesti povestea prefacandu-te surprins atunci cand se va termina?

Ok…vreau?

Ninge…atat de frumos…dar nu linistit. Agitat. Ca mine, acum. Am baut si m-am gandit la tine. Te urasc pentru ca ma domini, si-mi place. Esti ca un drog si nu vreau sa recunosc ca sunt dependenta de tine. Imi vreau viata inapoi, viata de dinainte sa te cunosc!!! Era liniste si pace, nu adia vantul, nu misca nicio frunza, doar cate un el imi mai perturba liniste si el-ul permanent care ma asedia de fiecare data cand punea stapanirea pe gandurile si viata mea….

Acum ma gandesc la nimic, sau poate asta vreau. Vreau sa fiu ca de fiecare data, dar nu mai pot, nu mai vreau, desi mi-as dori. Nu vreau sa recunosc nimic din ceea ce ar putea fi folosit impotriva mea, cand ma voi trezi. Am recunoscut deja…am baut. Da, am facut-o ca sa nu ma mai gandesc la tine dar nu mi-a iesit. Ai vrea sa stii ce vreau, dar as vrea, sincer, sa nu afli niciodata, pentru ca nu as mai putea sa neg, cand ma trezesc. Desi as putea incerca, totusi.

Vreau multe, dar am invatat atat de bine sa ma cenzurez, am invatat sa ma transpun in cine nu sunt, am invatat sa fiu alta… cui ii pasa cine sunt si ce vreau? Mi-e ciuda si-mi place pentru ca… cu tine sunt eu, dar nu recunosc, nu-mi spune asta niciodata. Am inventat o lume in care sunt fericita, in care nimeni nu ma poate rani, in care eu nu fac nimic rau, nu te vreau si nici tu nu ma vrei. Traiesc fara sa-mi pese daca e adevarat sau nu, traiesc doar. In lumea mea.
As vrea sa te resping dar ma faci sa simt ca traiesc, mi-ai reamintit ca nu am uitat ca-mi place sa fiu EU.Te fascineaza ca scriu despre tine, aici, unde este lumea mea. Sper sa nu dureze mult. Poate ai sa dispari asa cum ai aparut….Este foarte posibil.  Ma  astept la asta.

Vreau sa stam o vreme departe si vreau sa cred ca ma vei uita. Vreau sa cred ca nu te vei gandi la mine, cat timp nu ma vei vedea, vreau sa cred ca m-am inselat. Si cu aceeasi tarie vreau sa ma saruti pana am sa te rog sa ma lasi….oare as vrea? Vreau sa ma lipesti de tine, sa ma tii in brate si sa nu-mi dai drumul nici cand ai sa te saturi. Vreau sa ma alinti si sa ma minti ca e bine. Vreau sa ne plimbam prin ploaie, noaptea… si mai vreau sa uitam drumul catre casa… vreau sa te vreau si sa ma vrei cu aceeasi intensitate, poate chiar mai mult. Vreau sa ma atingi de fiecare data cand as vrea sa o fac si eu; vreau sa-ti simt respiratia mai des decat o fac acum; vreau sa te vad si sa te aud de ficare data cand simt ca nu mai rezist si vreau sa-mi spui ca stiai toate acestea, pentru ca le vroiai si tu.

Vreau…da, stiu sa si vreau. Dar nu spun ce vreau si nu recunosc ca am vrut. Vreau sa am puterea sa ma tin de cuvant si sa te ignor cand ma ademenesti. Ar fi mai bine daca ai inceta si eu as gandi ca nu m-am inselat in privinta ta si ca totul a fost doar o minciuna. As vrea sa ma mint, asa cum fac acum, in fiecare zi…Vreau sa ma trezesc si sa adorm la loc…Ma intreb… conteaza ce vreau? Tu ce vrei? Ce vreau si eu? Sigur ca nu…tu vrei sa te joci…chiar, la ce nivel ai ajuns? Cate nivele mai ai? Spune-mi…

Ma opresc

Probabil ca nu ar trebui sa-ti scriu dar simt ca daca nu o fac acum, nu am sa pot sa o mai fac alta data. Poate ca sunt lasa si fug mereu dar nu pot sa-mi permit sa ma simt in fiecare zi asa, atat de vulnerabila, atat de trista si tu…tu, atat de convins ca nimic nu este adevarat. Ai avut dreptate. Stiu ca zambesti si-ti creste ego-ul dar nu-mi pasa. Niciodata nu am avut o problema in a recunoaste cand pierd.

Imi pare rau doar, ca a durat atat de putin, poate daca am fi mai pastrat ceva pentru mai tarziu… Ai castigat, nu vreau sa ajung sa te vreau mai mult decat ma vrei tu…nu vreau sa ajung sa te vreau! S-a intamplat asa cum si vrut tu… pentru ca ti-ai dorit asta. Si este mai bine asa. Nu vreau sa incep sa simt pentru ca nu ar fi bine. Dar nu ma recunosc si vreau sa-mi revin. Nu vreau sa fiu sensibila si nu vreau sa te cred. Prefer sa stiu ca sunt minciuni, desi stiu ca nu este asa si asta imi ingreuneaza situatia si mai mult. Prefer sa cred ca a fost doar un joc. De fapt cine spune ca nu a fost?

Nu cred ca putem continua ca pana acum pentru ca nu mai pot sa gandesc coerent in prezenta ta si pentru ca nu cred ca ma voi putea abtine mereu, asa cum fac acum.  Cand am ajuns sa vorbim atat despre noi? Si cand am devenit “noi”? Si de ce? Mai bine ramaneam in faza aceea, total incompatibili.
Stii, desi tu ai crezut ca e mai bine sa purtam o discutie, eu cred ca a fost o idee proasta. Am realizat ca nu pot sa fac fata, incep sa doara unele lucruri. Avem discutii pe care le are un cuplu si nu vreau asta, pentru ca noi nu suntem nimic impreuna.

Am sa regret ca am scris dar cred ca m-ar durea mult mai tare daca as continua. Nu pot si nu vreau sa-mi incep ziua fara sa vorbesc cu tine dar cred ca mi-ar fi mult mai greu sa continui acest joc… si tie la fel. Sau poate tu poti sa te prefaci mai bine, desi intotdeauna m-am priceput sa fac asta. Poate am obosit sau poate ca mi-e frica sa nu ajung sa vreau…si poate tu nu te prefaci…nici nu mai vreau sa stiu

Prefer asa

Nu ai sunat…mai bine; m-ai fi enervat,  dar daca ai fi facut-o, poate ca as fi crezut ce mi-ai spus ultima data cand ne-am vazut, si nu mai vreau sa te cred. Esti atat de confuz si te urasc pentru asta. Te urasc pentru ca nu stii ce vrei si pentru ca inca ma mai vrei. Eu nu vreau sa te mai vreu si lucrez la asta. Fa si tu la fel!

Dar mi-e dor de tine…ma uit la pozele noastre si vad ca nu ne potrivim deloc…cu toate astea imi este dor sa-ti simt parfumul, sa ma trezesc langa tine, sa te privesc cand dormi si sa ne uitam la filme impreuna. Eu atat de serioasa si tu atat de neinteresat de film…poate ca mi-e dor sa ne sarutam, dar nu ti-as recunoaste-o niciodata. Poate ca mi-e dor si sa fac dragoste cu tine, dar nici asta n-as recunoaste pentru ca stiu ca abia astepti. Prefer sa-ti fie si tie dor, asa cum mi-e mie, uneori. Si atat! Prefer asa!

De ce?

Tupeul tau este de-a dreptul uimitor. Esti irezistibil de incantator cand te faci ca nu intelegi sau cand te dai de gol…
Poate ar trebui sa te opresti, eu m-am oprit de mult, poate ca merg doar din inertie.

Da, vorbesc despre noi la trecut pentru ca ar fi mai bine pentru amandoi sa terminam povestea asta…nici macar nu stiu daca este o poveste. Ma irita sa vad ca te tii dupa mine pentru ca te resping. Oare daca te-as vrea, din nou, as deveni neinteresanta? Probabil…nici macar nu mai vreau sa aflu. As vrea sa ma ignori si sa te prefaci, si tu, ca nici macar nu ne-am cunoscut inainte. Stiu ca nu-ti pasa de ceilalti, mi-ai repetat de prea multe ori, dar  mie imi pasa, si nu pentru ceea ce ar spune despre mine ci pentru ca ar crede ca nu sunt sincera…si este total neadevarat. Ai vrut sa-mi demonstrezi ca esti mai puternic? De cand jucam jocul asta impreuna? Crezi ca asa o sa te vreau din nou? Sau ai facut-o pentru tine? Cum te-ai simtit? de ce nu m-ai lasat in pace? De ce inventai pretexte ca sa te tii dupa mine?

Ai fi putut sa ma saruti, mi-ar fi placut..dar nu ai facut-o. Cred ca ai avut ocazia dar te-ai abtinut cu stoicism. Dar stii ceva, paradoxal, desi mi-ar fi placut ma bucur ca n-ai facut-o. Asa o sa ma vrei mai mult, iar eu inca nu m-am decis…si nu ma grabesc….

Nu te mai cred

Nu ma mai suna, nu te mai cred. Nu mai vreau sa-mi promiti nimic, nu vreau sa te mai cred. Te rog, nu-mi spune ca -ti lipsesc pentru ca apoi sa te comporti ca si cand nu mi-ai fi spus niciodata asta. Nu vreau sa ma mai cauti cand ai nevoie de mine. Nu vreau sa te mai ascult si nici sa te mai ajut.  Ajuta-ma sa reusesc. Lasa-ma in pace!
Sunt suparata pe tine si…si mai mult pe mine. Din nou, te-am crezut. Aproape ca nu-mi venea sa cred ca se intampla si uite ca nici nu a fost. De ce-mi faci asta? De ce nu ma lasi in pace? Ignora-ma sau provoaca-ma sa te urasc. Dezamageste-ma in fiecare zi si nu te mai uita la mine de parca ai muri daca nu m-ai atinge. Tie iti place sa traiesti asa? Esti atat de confuz incat uneori mi se pare ca, dupa ce recunosti ca te fac fericit, ti-e atat de frica incat dispari. Nu vreau sa te raneasc, oricum nu mai mult decat o faci tu, in fiecare zi.
As vrea sa ma lasi in pace…da, chiar as vrea. Cred ca daca m-ai ignora mereu as putea sa te alung din gandurile mele. Oare? Sau mi-ar fi si mai greu? Nu stiu si nici nu vreau sa stiu. Iar ma gandesc la tine…parca nu mai vroiam. Lasa-ma! Pleaca! Hai, uita-ma si nu ma mai suna pentru noi. Promiti?
Oare de cate ori am revenit asupra deciziilor legate de tine? Stiu cu certitudine ca ma scoti din minti cand faci asa si cred ca stii si tu asta. Oare nu-ti pasa sau o faci intentionat? Inca mai avem polite de platit? Credeam ca le-am terminat. Cand te opresti? Stii ca nu ne faci bine, dar continui. Tu esti si mai confuz iar eu si mai ranita. Eu sunt cea care ar trebui sa spuna stop, nu? De ce te las sa-mi faci asta? Raspunde-mi, de ce taci? Sterge-ma din telefonul tau, sterge-ma din mintea ta si din amintirile tale, lasa-ma sa merg mai departe, fara tine!

Confuz sau confuza…?

Desi imi doresc sa nu mai simt nimic pentru tine, tu nu ma ajuti deloc. Incerci sa ma retii in spatiul tau, in viata ta, in gandurile tale. Recunosc si mie imi vine sa te sarut sau macar sa te las sa o faci atunci cand vii spre mine.
Esti confuz, ma placi, ai recunoscut, ma vrei, dar nu stii cum sa faci astfel incat sa te hotarasti. Te urasc pentru ca reusesti sa ma faci sa simt acel gust amar, al suferintei, de care fug. Ce ciudat…il recunosc imediat. Imi da o stare de-mi vine sa o iau la fuga. Te vreau dar mi-e frica sa te am.
Te las pe tine sa te joci cu focul, si cel mai sigur tot eu o sa ma ard.
Ma zapacesti..te apropii, apoi dispari sau redevi rece. Oare cat am sa te mai las sa te joci asa cu viata mea. Ceea ce ma amuza dar ma si intristeaza este ca tu chiar nu-ti dai seama ca eu ma prefac in prezenta ta. Ma prefac ca nu te mai vreau, ma prefac ca nu mai simt nimic si ca nu-mi doresc sa te sarut pana nu mai am aer.
Esti confuz…stiu. Nu intelegi cum reusesc. Uite ca pot, dar numai eu stiu cat ma doare. Sunt zile in care nici eu nu mai stiu ce simt sau ce vreau.
Sunt confuza…decid ca te-am scos din viata mea, ca apoi sa-ti mai acord o sansa. Ca si cand as avea libertatea sa decid. Poate ca asta ar trebui sa fac, sa decid ce vreau sa fac cu tine. Iti dau delete, play sau stand by.

Apus de dragoste…

De fiecare data cand beam sampanie ma gandeam la tine si-mi era pofta sa fiu cu tine. Astazi nu a mai fost asa, tocmai ce-am terminat o sticla de sampanie si nu mi-e dor de tine. Cred ca am inceput sa te cobor de pe piedestal si sa te vad asa cum esti, un barbat slab care nu poate sa-mi ofere ce vreau eu. Aveai dreptate cand imi spuneai ca tu nu ai ce sa-mi oferi, numai ca eu eram prea oarba sa vad ca ai dreptate.
Observ ca intotdeauna imi ia mai mult timp decat altora sa vad cum stau lucrurile. Poate ca daca am fi fost impreuna de-adevaratelea as fi avut nevoie de mai putin timp, dar asa a fost sa fie.  Nu-mi pare rau ca am pierdut atata timp, imi pare bine ca te-am despodobit eu singura si nu altii.
Mai ciudat este ca acum nu-mi gasesc directia, nu am la cine sa ma gandesc, nu am pentru cine sa mai sper, nu am incotr-o sa visez. Este cel putin straniu sa ma trezesc dezindragostita si sa nu am cu cine sa ma visez. Daca inchid ochii si vreau sa fantazmez nu am cu cine, daca surad nu am la cine sa ma gandesc si nici nu ma mai pot inchipui langa tine….pentru ca esti un barbat slab, in ciuda succesului tau.
Candva mi-ai spus ca te vei schimba si ca doar tu poti face asta dar vad ca nu ai nici vointa, nici determinarea de a te tine de cuvant. Nu pentru mine, ci pentru tine. Cred, totusi ca timpul nostru a trecut chiar inainte de a fi venit chiar. Oare ne-am intalnit prea tarziu sau prea devreme? De ce ne-am intalnit? Simt ca am stat pe loc si nici macar nu pot da vina pe tine…este doar vina mea. Tot ce am simtit pentru tine a apus. S-a stins usor, in fiecare zi in care ai crezut ca sentimentele mele ti se cuvin si sunt vesnice. Nu a fost asa, desi mi-as fi dorit. Oare nu ai putut sa simti pentru mine sau nu simti in general? Cred ca mai degraba a doua varianta e adevarata. Si totusi.. ma intreb, oare m-ai iubit in felu tau de mi-ai spus adevarul despre tine inca de la inceput? De aceea m-ai indepartat? Stiai ca nu stii sa iubesti si nu doreai sa ma faci sa sufar????

Ai fost si esti…..nehotarat

M-ai dezamagit sau poate, m-am dezamagit singura. Poate te-am investit cu o putere mult prea mare. Poate ca tu stii mai bine ca nu ne-am potrivit si de aceea ti-e teama sa incerci. Poate ca ti-am fost prea la indemana, dar asa stiu eu sa iubesc, din tot sufletul si sincer. Stii, ma intreb mereu de ce nu a mers, de ce nu am reusit sa inaintam? Poate am fost mereu in contratimp. Te-ai aparat spunandu-mi ca nu ai ce sa-mi oferi, dar ma intreb cand oare ti-am cerut ceva din ceea ce nu ai fi avut. Ti s-a parut ca asteptarile mele te depasesc? De ce mie ar trebui sa-mi oferi mai mult decat ai oferit deja femeilor din viata ta? De ce pentru ele esti de ajuns si pentru mine nu? De ce hotarasti tu ce vreau eu? Eu vreau putin din tot ce stiu ca ai putea sa-mi oferi tu. Ceea ce nu ai tu am eu si invers. De aceea, nu am cerut nimic, pentru ca am intuit ca impreuna avem totul.  Stiu ca esti nefericit si sunt intrigata. Amandoi suntem nefericiti dar nu facem nimic. Vechea poveste….am vrea si nu am vrea. Eu… cred ca am renuntat. De aceea nu mai fac nimic, niciun pas catre tine, astept sa te trezesti si sa-mi povestesti daca a meritat. Eu stiu ca nu. O alta poveste similara celei de inainte, o alta istorie. La mine a fost altfel, nu am putut sa gasesc pe cineva care sa te egaleze si am preferat sa pastrez amintirile si sa traiesc cu ele, dar a trecut prea mult si nu mai pot trai din amintiri, nu ma mai pot increde in tine pentru ca niciodata nu este asa cum spui. Vorbe, vorbe, doar vorbe…contrazise de fapte, de mult prea multe ori. De fapt asa am si inceput, cu vorbe sterse de fapte.