M-am imbracat in galben si am parul prins. Nu vreau sa o fac dar trebuie. Stiu ca si tu iti doresti asta numai ca esti prea las ca sa mi-o spui. Mi-ai spus-o de atatea ori. E gresit, fundamental gresit si oricum am lua-o, se va termina prost, foarte prost. Daca stim asta de
ce sa mergem mai departe? Oricum se va intampla ceea ce credem noi, nu?
Mi-am promis ca nu mai fac asta, ca nu mai scriu povesti alaturi de nimeni, cel putin nu asa. Si am facut-o din nou, m-am lasat atrasa crezand ca poate fi altfel. Aiurea, exista o lege a firii, nimic nu este altfel. Are doar un alt ambalaj, ideea este aceeasi, in final. Incepe sa ma doara, asa cum credeam ca am uitat. Ma trezesc cu gol in interior si te caut!!! Asa ceva nu vreau! Pentru ca nu pot sa suport sa ma doara din nou. Si amandoi stim ca va durea.
Nu stiu cand am inceput sa simt ceea ce simt, poate ca nici nu conteaza, important este sa daca nu plec acum ma voi indragosti….oricum sunt pe punctul de a o face, daca nu s-a intamplat deja. Nu vreau sa se concretizeze, nu vreau sa fiu sigura ca m-am indragostit, vreau sa ma opresc acum, cat inca doar cred. Vreau sa ma mint. Nu mai vreau nimic, mi-e bine asa, fara nimic. Vreau sa ma intorc la viata mea in care nu traiesc, nu vreau sa mai simt nimic. Am sa-mi reprim tot, asa cum am mai facut-o de atatea ori.
As vrea sa ma intorc, sa ma prefac ca nu inteleg, ca nu stiu nimic, sa nu stiu cum este sa ma abandonez in bratele tale, sa nu stiu cum este sa te stranga cineva atat de tare incat sa-ti doresti sa se dilate timpul, as vrea sa uit totul si foarte repede. Cum am ajuns aici? Si de ce? Poate ca ai dreptate, tu m-ai chemat, pentru asta. Poate ca a meritat. Am sa pastrez de la tine imbratisarile, si mainile tale care-mi plac atat de mult, si discutiile noastre despre nimic, privirea ta, felul in care ma atingi. Banuiesc ca am sa pot, cel putin pentru o vreme.
Va fi ciudat cand ne vom revedea, sper doar sa-mi treaca pana atunci. Vom fi din nou aceeasi straini, ne vom zambi rece sau poate nu, vom vorbi de complezenta si zilele vor incepe sa semene din nou cu cele de inainte. Va fi liniste, atat. Iar tu…cu siguranta va reveni toamna in viata ta, dar va fi o toamna frumoasa si mai putin complicata, o toamna pe care sa o vrei si de care sa te bucuri. M-ai chemat, m-ai vrut dar nu stiai cum sunt. Sunt rece si friguroasa si mi-au cazut toate frunzele, sunt ploioasa si capricioasa si vin cu dureri de cap. Sunt complicata, ti-am mai spus iar pentru jocul tau, anotimpurile, eu sunt un personaj depasit. Ma intorc in lumea mea, sperand ca nu-mi va fi dor, si daca -mi va fi, am sa ma cert, ca sa imi treaca sau am sa-mi amintesc ca oricum s-ar fi terminat prost, chiar daca eu nu eram asa convinsa de asta.