De fiecare data cand beam sampanie ma gandeam la tine si-mi era pofta sa fiu cu tine. Astazi nu a mai fost asa, tocmai ce-am terminat o sticla de sampanie si nu mi-e dor de tine. Cred ca am inceput sa te cobor de pe piedestal si sa te vad asa cum esti, un barbat slab care nu poate sa-mi ofere ce vreau eu. Aveai dreptate cand imi spuneai ca tu nu ai ce sa-mi oferi, numai ca eu eram prea oarba sa vad ca ai dreptate.
Observ ca intotdeauna imi ia mai mult timp decat altora sa vad cum stau lucrurile. Poate ca daca am fi fost impreuna de-adevaratelea as fi avut nevoie de mai putin timp, dar asa a fost sa fie.  Nu-mi pare rau ca am pierdut atata timp, imi pare bine ca te-am despodobit eu singura si nu altii.
Mai ciudat este ca acum nu-mi gasesc directia, nu am la cine sa ma gandesc, nu am pentru cine sa mai sper, nu am incotr-o sa visez. Este cel putin straniu sa ma trezesc dezindragostita si sa nu am cu cine sa ma visez. Daca inchid ochii si vreau sa fantazmez nu am cu cine, daca surad nu am la cine sa ma gandesc si nici nu ma mai pot inchipui langa tine….pentru ca esti un barbat slab, in ciuda succesului tau.
Candva mi-ai spus ca te vei schimba si ca doar tu poti face asta dar vad ca nu ai nici vointa, nici determinarea de a te tine de cuvant. Nu pentru mine, ci pentru tine. Cred, totusi ca timpul nostru a trecut chiar inainte de a fi venit chiar. Oare ne-am intalnit prea tarziu sau prea devreme? De ce ne-am intalnit? Simt ca am stat pe loc si nici macar nu pot da vina pe tine…este doar vina mea. Tot ce am simtit pentru tine a apus. S-a stins usor, in fiecare zi in care ai crezut ca sentimentele mele ti se cuvin si sunt vesnice. Nu a fost asa, desi mi-as fi dorit. Oare nu ai putut sa simti pentru mine sau nu simti in general? Cred ca mai degraba a doua varianta e adevarata. Si totusi.. ma intreb, oare m-ai iubit in felu tau de mi-ai spus adevarul despre tine inca de la inceput? De aceea m-ai indepartat? Stiai ca nu stii sa iubesti si nu doreai sa ma faci sa sufar????