Sunt asa de departe si-mi este asa de dor. As vrea sa nu mai fiu asa de politicoasa si sa-ti scriu. As vrea sa am curajul, asa cum aveam cand eram mai tanara si sa risc totul. Poate ca daca nu va iesi cum trebuie voi avea puterea de a ma rupe pentru totdeauna de tine. De ce nu ma ajuti sa te uit, de ce nu ma eliberezi. Stiu ca de mine depinde totul dar chiar nu pot sa te uit. Acum imi este si mai dor, cu cat incerc sa fug mai tare de tine cu atat ma apropii mai mult. Ma doare dorul de tine si nu stiu ce sa fac cu durerea asta.Te vreau si stiu ca as fi fericita langa tine, dar poate ca nu as stii sa te fac fericit. Nici asta nu stiu, cum nu stiu ce sa fac pentru a te apropia de mine. Am avut ocazii dar nu am stiut sa le folosesc, sau poate nu a fost vorba despre asta. Poate ar fi trebuit sa faci si tu ceva dar nu ai facut. Nici macar nu stiu ce vrei de la mine, nici nu stiu cum ma vezi, sau daca ma vezi ca pe o femeie. Alerg catre tine doar cu gandul, apoi ma tem si bat in retragere. Am renuntat la tine si te-am readus in sufletul meu de mii de ori, sau poate doar am crezut ca am renuntat pentru ca nu cred ca ai plecat vreodata din inima mea. Te-ai conectat si deconectat la viata mea asa cum ne conectam si ne deconectam de la internet, de zeci de ori pe zi, cu o naturalete covarsitoare. Te alung in fiecare dimineata din gandul meu pentru ca seara sa te caut si sa adorm cu tine. De ce a trebuit sa reapari? Care este lectia pe care eu sau tu o avem de invatat, si de ce nu invatam mai repede?