Dor

Sunt asa de departe si-mi este asa de dor. As vrea sa nu mai fiu asa de politicoasa si sa-ti scriu. As vrea sa am curajul, asa cum aveam cand eram mai tanara si sa risc totul. Poate ca daca nu va iesi cum trebuie voi avea puterea de a ma rupe pentru totdeauna de tine. De ce nu ma ajuti sa te uit, de ce nu ma eliberezi. Stiu ca de mine depinde totul dar chiar nu pot sa te uit. Acum imi este si mai dor, cu cat incerc sa fug mai tare de tine cu atat ma apropii mai mult. Ma doare dorul de tine si nu stiu ce sa fac cu durerea asta.Te vreau si stiu ca as fi fericita langa tine, dar poate ca nu as stii sa te fac fericit. Nici asta nu stiu, cum nu stiu ce sa fac pentru a te apropia de mine. Am avut ocazii dar nu am stiut sa le folosesc, sau poate nu a fost vorba despre asta. Poate ar fi trebuit sa faci si tu ceva dar nu ai facut. Nici macar nu stiu ce vrei de la mine, nici nu stiu cum ma vezi, sau daca ma vezi ca pe o femeie. Alerg catre tine doar cu gandul, apoi ma tem si bat in retragere. Am renuntat la tine si te-am readus in sufletul meu de mii de ori, sau poate doar am crezut ca am renuntat pentru ca nu cred ca ai plecat vreodata din inima mea. Te-ai conectat si deconectat la viata mea asa cum ne conectam si ne deconectam de la internet, de zeci de ori pe zi, cu o naturalete covarsitoare. Te alung in fiecare dimineata din gandul meu pentru ca seara sa te caut si sa adorm cu tine. De ce a trebuit sa reapari? Care este lectia pe care eu sau tu o avem de invatat, si de ce nu invatam mai repede?

Inca te mai caut

…si inca te mai astept, desi tu stii ca am renuntat. As fi vrut sa am puterea sa uit ca te-am cunoscut si sa uit ce am trait cu tine dar imi este imposibil. Afara miroase a tine, a nopti de vara, a povesti despre fosti si despre foste, a iluzii desarte ce, din pacate, nu dispar o data cu venirea diminetii. Nu stiu daca eu te-am investit cu tot ceea ce iubesc si admir la tine, nu stiu daca o relatie intre noi ar supravietui, habar nu am…dar stiu ca nu-mi da pace gandul sau poate speranta  ca “ceea ce s-a intamplat de doua ori se va intampla cu siguranta si a treia oara”.
Inca te caut in fiecare barbat pe care il intalnesc si in fiecare dintre cei, putini, carora le permit sa se apropie de mine. Cateva zile imi pare ca te-am uitat dar apoi imi reapari in minte mai viu ca niciodata si magia dispare.
Dar ma mai si gandesc ca poate am avut clipa mea, momentul meu de care nu am stiut sa profit, am fost rece, distanta, am calculat totul….asa cum sunt eu de ceva vreme…sunt produsul experientelor nu tocmai fericite pe care le-am trait. Poate ne-am intalnit prea devreme sau prea tarziu…macar daca te-ai insura sau ai deveni tata. Asa ar fi mult mai simplu, as inceta sa ma mai gandesc, as inceta sa te mai divinizez. Macar de-ai pleca, de-ai face orice sa nu mai fi atat de aproape…esti in capatul celalalt al orasului dar chiar si asa distanta este mult prea mica sa poata sterge amintirea ta. Bine, macar, ca nu-mi mai vizitezi visele. Desi sincera sa fiu preferam sa o mai faci, asa imi erai aproape macar atunci cand dormeam.