Astazi cred

Cred ca ne vom revedea desi nu stiu cat si daca imi doresc…pentru ca mi-e frica, recunosc. Desi amintirea fiecarei intalnire cu tine imi ajunge destul de mult, ma si doare la fel de mult. Recunosc te vreau, dar imi este teama, teama ca daca incepem va trebui sa si terminam, teama ca ne vom pierde stralucirea, teama ca se va sfarsi. Cred ca de asta mi-e cel mai teama, ca intr-o zi vom epuiza orice incercare si orice speranta (a mea), ca ne vom trece reciproc la experiente din trecut, ca vom trece unul pe langa celalalt si nu vom mai simti atractia, pentru ca atunci totul va fi consumat, ca apelul de la tine nu-mi va mai inmuia picioarele si inima, ca ochii mei vor fi nevoiti sa traiasca fara speranta ca te vor revedea, mi-e teama sa nu irosim sansa pe care, poate, o avem.
De aceea prefer sa stau departe si sa visez, sa nu ma doara, sa nu ma gandesc si sa refuz sa ma trezesc. Pentru ca, poate,  nu voi mai adormi la loc….de tine inca mi-e dor si vrea sa ramana asa.