Am vrut sa-ti scriu tie dar am fumat o tigare si m-am gandit ca poate ar fi mai bine sa-ti scriu aici, aici nu va sti nimeni, doar eu si sufletul meu mistuit de atata dor….
Nu ne-am vazut din februarie si nu am vorbit de la inceputul lui aprilie, imi lipsesti… mult, dar nu pot sa te sun… e prea tarziu si maine nu am sa mai am curaj sau poate ma voi trezi din betia simturilor si am sa fiu din nou asa cum sunt, orgolioasa.
Afara miroase a noapte de vara, este al doilea an in care miroase “a tine” si tu esti tot departe. Ma intreb cate femei pot iubi doi ani la rand o iubire imposibila. Da, este corect, iubesc o iubire imposibila…este imposibila pentru ca asa vrei tu., sau ca sa te citez pentru ca sunt prea normala.
Mi-e ciuda ca nu pot sa trec peste tine, ca nu pot sa merg mai departe, sunt blocata si nu-mi dai cheia sa ma eliberez. Nu intelegi, nu-i asa?
Ce ironie, cum ai putea sa ma ti inchisa cand tu nici nu ma doresti, ma cunosti dar nu vrei sa ma vezi ca femeie, sunt femeia care pune intrebari inteligente.
Dar sunt femeie,  femeia care te iubeste si pentru care esti deja eroul ei, nu trebuie sa ma faci nimic, doar sa existi…..
Pacat ca pentru tine nu este de ajuns, pacat de mine ca nu ma pot rupe, pacat de sufletul meu ca inca sunt aici, legata de tine si ma hranesc cu gandul ca nimic nu te egaleaza.
Mi-e ciuda ca nu am curajul de ati scrie sau de a te suna dar la ce bun  pentru ca ochii cu care ma vezi tu nu sunt ochii cu care vezi in realitate. Ce conteaza sau cui ii pasa, totul trece, tu, eu, noi, iubirea…totul se duce numai ca pentru noi timpul trece diferit… tu te raportezi la ea, eu ma raportez la tine… tu astepti, eu te astept.. tu speri, eu mai sper… eu aici…tu acolo, despartiti de atatea intersectii, dar doar de cativa kilometri si de un parc….eu gandindu-ma ca ce s-a intamplat de doua ori se poate intampla si a treia, tu poate satul de atatea repetitii….who knows?
La ce folos, parca te uitasem, parca iti scrisesem acel mail sa ma lasi in pace, parca nu ti-am mai raspus la telefon ca sa te uit, parca luasem o decizie. Dar n-am putere, sunt atat de slaba sau atat de indragostita incat poate ca sunt iremediabila in acest moment.
Imi place vara, imi plac  noptile de vara…iti amintesti cand am mers in parc sa ne uitam la film  “Shakespeare in love” …..nu l-am vazut niciodata pana la final, eu, poate tu l-ai vazut… Eu sunt inca “in love” poate de atunci, poate de mai devreme…habar nu am si nici ca-mi pasa, ma apasa atat de tare incat uneori imi vine sa te sun in miez de noapte si sa urlu “te iubesc”…….. oare m-ar durea mai tare decat ma doare acum………eu aici, tu acolo si doar orasul ne desparte…….o fi prea mult, ne-am intalnit prea devreme sau prea tarziu.. oare daca am sa te astept va fi vreodata momentu potrivit, va fi vreodata “acum” pentru noi? mi-e dor…de tine