As vrea sa trec mai departe, as vrea sa am puterea sa sper si rabdarea sa astept. Se pare ca dintre toate cele din lumea in care traim rabdarea este cel mai greu lucru. Am obosit desi nu a trecut prea mult timp. Am obosit sa ma intreb in fiecare zi ” ce-ar fi daca..” sau “oare e prea mult ce-mi doresc”.

Ce faci acum? Daca ai inchide ochii ai retrai fiecare moment langa mine? Oare ai simti mirosul zapezii? Sau ai simti parfumul nostru dupa ce am consumat prima noapte de dragoste? Ce gust au buzele mele?

Am invatat ca viata este facuta din momente frumoase scurte si uneori izolate. Am invatat sa ma bucur de “acum” pentru ca sunt clipe in viata care nu se mai intorc. Si am mai invatat ca daca ceva trebuie sa se intample eu nu am nici o putere sa opresc sau sa grabesc lucrurile.

Stiu ca atunci cand iti doresti ceva cu multa tarie si crezi cu adevarat, acel lucru se va intampla dar mai stiu ca daca iti doresti pe cineva nu este de ajuns sa vrei. Este nevoie si de dorinta celuilalt dar mai ales este nevoie de curajul celuilalt, curajul de a dori sa traiasca. Cred ca este o diferenta intre a trai si a astepta sa treaca timpul. Uneori, de teama, renuntam cu greu la un stil de viata pentru un altul. Ne este teama de nou sau pur si simplu nu stim ca putem trai si altfel.